Înalta Curtea apreciează că Hotărârea de Guvern nr. 400/2014 și Ordinul 338/186/2015 sunt acte normative emise în regim de putere publică, prin care s-a impus un contract-cadru tuturor furnizorilor de servicii medicale, contract ce conține obligații și sancțiuni corelative. În acest sens, este necesar ca norma care constituie temeiul sancțiunii să fie clară, precisă, previzibilă iar emitentul să-și fi îndeplinit obligația de transpunere a principiului proporționalității, reglementând norma astfel încât sancțiunea aplicată pentru fapta săvârșită să poată fi individualizată legal.
În situația în care, în actul normativ, nu există niciun criteriu de coroborare a nivelului sancțiunii cu gravitatea nerespectării obligației impuse în cadrul fiecărei constatări, nici organul constatator și nicio instanță de judecată nu poate individualiza sancțiunea în raport de gravitatea concretă a faptei. Într-o atare ipoteză, clauza sancționatorie impusă prin act normativ are trăsăturile unei clauze abuzive, reglementată cu exces de putere, din perspectiva înfrângerii echilibrului între interesele celor două părți contractante, prin impunerea unei sancțiuni nediferențiate în funcție de gravitatea faptei, fără nicio justificarea rezonabilă.
Înalta Curte constată că stabilirea cuantumului sancțiunii la 10% din întreaga valoarea lunară de contract, indiferent de circumstanțele individuale ale fiecărui caz concret, nu este proporțională cu scopul legitim urmărit, din perspectiva relației existente între interesele celor două părți contractante, între interesul general și cel individual.

(ICCJ, Secția de contencios administrative și fiscal, decizia nr. 604 din 7 februarie 2023)

The post <span style=’background-color: red; color: white;’> JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ </span>Act administrativ normativ. Nerespectarea principiului proporționalității sancțiunii. Exces de putere appeared first on Universul Juridic.